Avem așa: una bucată candidat PNL, anunțat cu pompă și așezat cu ștaif la linia de start, una bucată primar-candidat PSD, cu avântul luat încă de acum 3 ani la linia de start dar nelansat oficial, una bucată candidată autointitulată și una bucată candidat aflat încă în căutare de umbrelă și proptea ca să se poată așeza și el, cum se cuvine, la linia de start. Să ne înțelegem: până acum. Și fiecare dintre ei face ce poate să facă: unul invită lumea pe la cafele (vremea plaselor a apus; cică pe la București se poartă… cafeaua, e mai fancy), altul invită lumea pe la inaugurări cu subtitrare (ca să vadă electorul ce poliglot e candidatul) și face „ce nu s-a mai întâmplat vreodată”: șase șantiere deschise simultan pe străzile din Slatina (wow!!! da’ în ultimii 3 ani ce lucruri simultane o mai fi făcut?). Alt candidat(ă) își dă cu părerea pe facebook că dreapta nu mai e dreaptă de când i s-a strâmbat ei (umblă vorba prin târg că n-ar fi decât un iepuraș pus să țopăie cu talent ca să rupă niște voturi de unde trebuie). Celălalt candidat… ohooo!… aici e altă poveste. El nu invită. El vrea să fie invitat. Că unu-i el, candidatul, și ca el nimeni altul. Și nu s-ar duce candidat oricum, ci direct de pe poziția de președinte al organizației care îl vrea. Dar, ce să vezi? nu-i înțelege nimeni valoarea și invitațiile nu curg. Nici măcar nu pică. Pare-se că e tare complicat să reușești să convingi un lider să se dea cu grație la o parte din calea Lamborghiniului tău. Mai mult, omul e atât de pregătit și de hotărât să-și vadă visul edilitar cu ochii, că zic unele guri că s-ar fi scris și comunicatul de presă. Anunțul, deh! Bine… faza pe machetă, că lipsește, încă, sigla de partid. Se cuvine să mai menționăm și candidatul marca ALDE, dar el, oricine ar fi cu nume și prenume (nu că n-am bănui) e ocupat acum să iasă din buimăceala în care l-a aruncat tătucul Tăriceanu și să se dumirească dacă mai sunt șanse să mai corespundă, ca și candidat, noii conduceri de conjunctură de la Olt (o fi vreo conducere de conjunctură la Olt?). El e singurul care nu face nimic, că nu știe ce. Da’ nu-i problemă: când o fi să fie, știe el ce să facă, că doar n-ar fi prima dată (candidat, zic). USR… tace mâlc. N-are încă un candidat anunțat pentru că, deocamdată, e ocupat cu bătălia candidaților de la centru. Da’ și când o avea…. sparge tot!! Și pe toți!! Cu gura târgului cu tot! 😊
Mai avem și băgători de/în seamă, unii cu bățul în mână în căutare de găuri prin uluce, alții chibițari. Gen chibițarul cu vechime în administrația locală și experiență după porțile cu gratii, care zice-se că ar fi vrut să revină în ale politicii și ar fi bătut și el pe la ușile unui partid (de dreapta, deh, c-a fost mare dragostea la vremea ei), imediat după europarlamentare. Uși care au rămas închise din cauză de… vechi probleme cu justiția. Ce face el acum? Chibițează on-line. Atât mai poate.
Deci… ei sunt acum, cu ei defilăm. Cel puțin deocamdată. Urmează dansul. Tango să fie!!!
