Un locotenent care-și schimbă căpitanul precum șosetele din bocanci și își aliniază viziunile și convingerile după „pohta ce-a pohtit” a superiorului tot locotenent se cheamă. Nu contează în slujba cui își pune vocea și talentul: Geoană, Ponta, Dragnea sau Dăncilă, tot una.
În rol de locotenent cu ordine îndeplinite la activ, care mai de care mai… justițiare, este Florin Iordache. Oltean de-al nostru, caracalean cu norma întreagă dusă pe apa Bragadirului, fost inginer, apoi director de făbricuță de mobilă și viceprimar al urbei cu căruțe răsturnate, miruit și blagoslovit parlamentar de fostul Marin Diaconescu, preluat apoi sub tutelă, luat de mânuță și așezat cu dosul pe același fotoliu moale de deputat de teribilul Ion Toma, doctorand mai târziu (2007) peste Prut la Universitatea Liberă Internaţională a Moldovei (wow!), acolo unde diplomele se obțin pe bandă rulantă, Florin Iordache a stat cuminte în banca lui, ascultător și docil, ridicând capul plecat și coloana încovoiată la rang de virtute pesedistă. Și i-a mers. Și lui, și familiei. Pentru că, în tot acest răstimp și în virtutea relațiilor de prietenie ale soțului, soția a ținut pasul. De la o simplă judecătoare la Judecătoria Caracal, Magdalena Iordache a devenit judecătoare la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde, de altfel, s-a remarcat ca membru în completul de judecători care l-a achitat pe Adrian Năstase în celebrul dosar „mătușa Tamara”. Deloc surprinzător. Cum deloc surprinzător este și parcursul profesional al fiicei: de la Ministerului Afacerilor Externe până la Cancelaria Băncii Naţionale a României. Pentru că, nu-i așa?, și docilitatea are prețul ei…
Scump, dom’le, scump…
Iată acum, după 19 ani de deputăție, inocentul, calmul, mustind de bun simț și mereu deschis și transparent deputat caracalean Florin Iordache a devenit versatul, iritabilul, oarecum obraznicul și insensibilul Florin Iordache. Inițiatorul și promotorul celebrei Ordonanțe 13, cea care a scos sute de mii de români în stradă și care a dat startul maratonului civic “#Rezist”, ministrul cu drept de autor pe replica repetată în disperare “altă întrebare”, autorul semnelor obscene în plenul parlamentului și politicianul hulit de români. Un Florin Iordache marcat de frustrare în fața neputinței de a duce la bun sfârșit un angajament asumat pe modificări ordonate la legile justiției (”Am fost cantonați în problema justiției în condițiile în care pentru justiție chiar nu am făcut mare lucru…” (…) „Cred că noi am vorbit prea mult în ultima perioadă despre justiție și am făcut prea puțin” – F. Iordache), gata să-și trădeze propria organizație distanțându-se de dizidența fățișă a lui Paul Stănescu și a colegilor de la Olt și ignorând cu încăpățânarea olteanului de la origini ironiile, poreclele și hate-ul public la adresa lui.
Florin Iordache nu mai are nimic din Florin Iordache. Și o spun cu părerea de rău a omului care l-a cunoscut personal încă de la facerea lui ca politician. Nu mai are charisma, înțelegerea, sensibilitatea și demnitatea lui Florin Iordache. Le-a pierdut printre protestatarii care l-au păpușat în haine vărgate în augustul trecut. Nu mai are nici măcar simpatia caracalenilor pe votul cărora s-a bazat. Are în schimb un statut de parlamentar (încă!), o vilă cu două etaje în Bragadiru, o soție pensionată la venerabila vârstă de 47 de ani și pensionară actualmente cu un venit de 12 000 de lei/lună, un venit propriu de 15 000 de lei/lună, o fiică bine înfiptă profesional și… cam atât.
O fi mult? O fi puțin?
