Intenționat sau nu, conjunctural sau nu, punctul de oprire al lui Cioloș la Slatina a fost fix Fântâna Speranței ctitorită de Vâlcov. Acolo unde, obosit de atâta alergătură în goana după o iluzorie victorie în fața concurenților pentru europarlamentare, s-a așezat pe bancă lângă pensionari. Cu chef de vorbă. Și de băgat bățul printre ulucele gardului lui Vâlcov. Mare greșeală! Pentru că a încerca să-l denigrezi pe Vâlcov, ex- primarul Slatinei, în fața foștilor săi alegători trecuți de mult de prima tinerețe (mulți și militărește încolonați în vremurile bune) e o greșeală hilară sau o consiliere grotească. Nici nu s-ar fi putut fi altfel: în fața fântânii lui Vâlcov, a băncilor lui Vâlcov și a pavelelor lui Vâlcov, nici tablourile, lingourile, conturile și hotelurile lui nu mai contează. Să intri cu bocancii in conștiința unor oameni încă fideli timpurilor epocale în care au trăit, au văzut, au decis și au ales cu 90% pe cel care ulterior avea să ascundă tablouri prin pereți este ca și cum ți-ai da singur cu ciocanul peste degete. Iar a cerși semnături și voturi evocând găinăriile și hoțiile nu este tocmai cea mai fericită strategie de campanie pe care o poți alege. Dar Cioloș a ales-o. El și firavul staff de campanie avid de semnături (măcar semnături, că alfel… e mult până departe).
Deci, să recapitulăm: a venit Cioloș la Slatina, s-a odihnit pe băncuțele de la Fântâna Speranței, a încercat și el marea cu degetul arătător (prea rece, prea ca la… Slatina), a cules câteva semnături (nu prea multe, că ce e mult strică și se lasă greu la ficat) și… punct. Îl mai așteptăm la o șuetă pe băncuțe la următoarea campanie. Tot la Fântâna Speranței.
