Pentru că luna iunie vine, de regulă, cu declarațiile pe propria răspundere ale oficialilor privind averile și interesele, căutăm și noi să vedem în ce ape se scaldă aleșii noștri. Căutăm, așadar, fruntea Slatinei. Nu ne uităm, evident, și la aghiotanți, c-ar fi efortul prea mare. Ne oprim la cei 3 cei mai cei: primarul, prefectul și președintele Consiliului Județean. Și cum asemenea informații sunt publice, nu că ar vrea ei ci pentru că așa vrea legea și impune în consecință, le căutăm și noi, public, pe site-urile instituțiilor unde tronează.
Pe site-ul Primăriei Slatina cu primar Emil Moț… pauză. Omul nu declară nimic. Că o fi uitat…, că or fi prea multe de declarat (dacă ne luăm după averea considerabilă din 2016)…, că se apropie campania și nu dă bine la electorat să vadă cât și câte are primarul…, nu știm. Cert este că nu există o declarație actuală de avere a primarului în funcție pe site-ul primăriei. Poate după alegeri?! (A propos, printre multele activități de dat bine la votanți, poate îl scoateți, totuși, pe domnul Albotă din evidențele publice ale Primăriei. Știm că a fost consilier local, și încă unul bun și prea puțin apreciat la vremea aceea, dar mai știm și că au trecut ceva ani de atunci).
Florin Homorean, prefectul în funcție al județului cu 7 luni de mandat. Disciplinat, dă cu subsemnatul și zice că n-are nici terenuri, nici clădiri, doar un biet apartament în care locuiește de vreo 20 de ani, două mașini, niște conturi bancare și două venituri salariale. Al lui și al soției. În rest… „nu este cazul”. Nu este cazul să ce, domnule prefect? Să menționați domnia voastră, pe răspundere proprie și semnătură de reprezentant al Guvernului în teritoriu, sau să știm noi, ăștia curioșii și băgăcioșii în averea aceluiași reprezentant al Guvernului în teritoriu? Relax: aici nu evaluăm averea, ci sinceritatea.
Mai departe. Zice gura lumii că președintele CJ Olt, Marius Oprescu, e bun de căinat. Soț, tată, om cu obligații familiale și sociale (că de, o fi ea funcția asta pompoasă și barosană, dar implică și niscai obligații), Marius Oprescu n-ar fi nicidecum un baron, ci mai degrabă unul de-al nostru oleacă mai… răsărit. Alte guri îl fac “baron”, și de regulă baronilor le sclipește blazonul. Realmente. Și cu certitudine, nu e Oltul excepția de la regulă.
Lăsăm deoparte gura lumii, oricum slobodă, și ne interesăm ce zice el. Și zice așa, cu pixul, creierul și cuvântul domniei sale de președinte al Consiliului Județean pe declarația din 10 iunie: n-are casă!!! Un fel de… „nu este cazul”. O avea el două mașini, niște conturi, niște datorii bancare și un venit familial de vreo 20 000 lei pe lună declarați, din care grosul îi aduce el, bărbatul în casă, dar ce să vezi… care casă?! Că n-are. Acuma, că n-o avea el tablouri, lingouri și alte bărbătănii, nici măcar ceva bijuuri cu care să-și fi onorat doamna în anii săi de căsnicie, e una. Mustăcită rău. Și nici nu ne-am fi așteptat să găsim în scripte mari averi. E strategic. Dar să n-aibă el o casă, sau un apartament, o garsonieră, ceva…, după ce a jonglat cu niște funcții publice, niște balastiere, niște firme, ale lui în acte și pe sub acte, mai mult pe sub decât în… e groasă rău. Îi dă bătaie la funduleț până și Mădălin de la Balș, plecat dintr-un amărât de apartament într-o ditai viloaia declarată. Stârnește empatia. Nu mila, că doar are omul un venit bunicel lunar, cât să-și permită să-și mai achiziționeze în ultimul an o limuzină Land Rover. Dar empatia… da. Aceeași empatie pe care am mai încercat-o demult căinându-l pe bietul Darius Vâlcov, primarul fără casă, mașină, televiziuni, centre culturale sau hoteluri, chiriaș fără chirie în casa părinților. Dădea bine la electorat și nici de luat (și sechestrat) nu avea nimeni ce să-i ia. Ce nu-i în acte, nu există.
Fără cinism: poate Marius Oprescu are nevoie de ajutor. Poate are prea mult bun simț să-l ceară. Și poate prietenii (pe care îi are, știm că-i are) nu știu cum să-l ajute pentru că nu știu ce-i lipsește. Spunem noi: dom’ primar, vă e la îndemână. În plus, vă e prieten și coleg de partid. Dați cu… sociala! De locuință zic. Și dacă s-ar putea, mai prin centru. Ideal ar fi prin V-uri 😊 (nu cu V de la V-ipuri), cu nume și prenume pe contract. Da’ mai repede, că vine campania electorală și prietenul Oprescu mai vrea o dată la Consiliul Județean. Un președinte fără casă nu dă bine la imagine. Deși, dacă ne luăm după exemplul Vâlcov (coincidență, tot cu V), s-ar putea să dea.
