“ – Pe 10 august aveți posibilitatea să comentați, în Piața Victoriei.
– Dacă nu ne mai bateți o data.
– Credeți că e exclus?!”
Fragment dintr-un dialog între Marian Oprișan (pres. CJ Vrancea, PSD) și Ovidiu Burdușa (consilier județean PNL).
Cât de imbecil să fii să pui o astfel de întrebare din postura unui baron local înfipt adânc într-un partid hulit și discreditat tocmai de cei pe care, voalat, îi ameninți?
Cât de iresponsabil să fii să deversezi atâta sfidare și grobianism către românii care și-au propus să iasă în stradă pentru Alexandra, Luiza și poate multe alte vieți retezate de sistemul din România? Un sistem la care și tu ai cărat cărămizi, cu grija și meticulozitatea caracteristice unui om afectat de sindromul Dawn.
Cât de idiot să fii să exprimi cu voce tare ceea ce mintea ta primitivă de baron local clocește în tainițele ei, alimentată de detergenții cu care partidul-mamă spală creierii propriilor prunci?
Și cât de neghiob să fii s-o spui cu aroganță într-o ședință publică de Consiliu Județean, unde știi că se înregistrează?
Din păcate, degradarea morală a unor indivizi de la vârful Partidului Social Democrat nu pare a avea limite. Sfidarea, aroganța și mitocănia au devenit armele absolutismului și politicii pumnului în gură și gazului în ochi promovată cu atâta impertinență și fariseism de cei care o fac “pentru că pot”. E trist că există astfel de specimene care trag la fund, după ei, și alți oameni ce poate nu merită stigmatul pus pe fruntea unui partid altădată măreț. E trist când astfel de inepții te fac să te gândești că, poate, trăim într-o ţară în care trebuie să ne fie frică de bătaie, o țară din care realitatea, dictată în cele mai multe cazuri de deciziile guvernanților, i-a împins pe prea mulți în exil.
Poate ar trebui să-i reamintească cineva domnului Oprișan că evenimentele din 10 august 2018 fac obiectul unei anchete penale, după ce aproape 800 de protestatari au depus plângeri împotriva jandarmilor, acuzându-i de violenţă. Și poate ar trebui să-i mai spună cineva că subiectul 10 august este la fel de sensibil pentru românii bătuți și gazați atunci întocmai cum a devenit partidul domniei sale la reacțiile electoratului.
Și ca să închei în același ton, ar fi exclus să simtă vreodată și domnul Oprișan gustul iute al gazelor și tăria bastoanelor?
