Suntem virusați până în măduva oaselor, și nu de azi, de ieri. Doar că n-am știut până acum, când buboiul a pureiat, s-a umflat vizibil și a spart la o simpla înțepătură cu iz asiatic. „Scăpat”, „fabricat”, „împrăștiat” sau lăsat de Dumnezeu că poate ne-om speria și ne-om mai curăța de păcate, un mic virus s-a dovedit o mare belea. Pentru că așa îl facem noi. Ne isterizăm buimaci în fața unei gripe doar pentru că strănutăm și tușim mai mult și mai mulți, pentru că ne ștergem mucii mai mult și mai mulți, ne crește febra și ne trec apele… Izolăm și carantinăm în secret de teama unui linșaj social, schimbăm locații pentru că răsuflă informații, refuzăm să transportăm cu ambulanța, stăm la pândă și pozăm mașini dubioase și chinezi ieșiți să-și cumpere mâncare… Vânăm senzaționalul în disperarea oamenilor și în agitația oficialilor, regizăm rafturi goale și fake-uim informații care mai de care mai abramburite și le servim apoi pe tava naivității și a instinctului de turmă pentru audiențe sau vizualizări. Nu doar sădim frică și panică, dar ne și contopim cu ele.
În realitate, ne ridiculizăm pe noi înșine. Pentru că ne e frică, paradoxal, de o gripă acută mai abitir decât de un cancer deși, ce să vezi, în fiecare zi mor oameni de cancer, în fiecare zi inimile a mii de oameni încetează să mai bată, în fiecare zi inconștiența omoară oameni la volan… Câți oameni au murit de coronavirus??? Și câte mii de români mor în fiecare zi de alte maladii decât coronavirus?
Milioane de oameni se autovirusează, în fiecare zi, fumând, bând, drogându-se… Și? Alergăm ca bezmeticii să golim magazinele? Să ne facem provizii speriați de o iminentă apocalipsă? Închidem școli? Renegăm prieteni și vecini? Pândim decrepiți? Nu. Ne vedem de treabă. Cum de treaba lor își văd alții, poate mai realiști, afectați de virusul corupției. Alții care speculează isteria umanoidă și își trag spuza pe turta neputinței unui sistem medical rămas la fel de buimac în fața unei epidemii ca acum câțiva ani în urmă în fața unui #colectiv. Alții care vând isteria oamenilor pe sute de mii de euro, „pentru că pot”. Alții afectați de un virus care seacă, de zeci de ani, bruma de sănătate socială și care a răzbătut dincolo de masca de protecție de pe figură, cumpărată la preț de speculă.
E ridicol. Și ce poate fi mai ridicol decât tu, biserică, ce-ți autodenunți ipocrizia punând fermoar la gura pupătorilor de icoane. Că, ce să vezi, icoana preaslăvită nu mai e făcătoare de minuni și imună la păcatul contagierii. Că lingurița cu care împarți sfânta împărtășanie nu mai e protejată de Duhul Sfânt în fața unui biet virus, fie el și Corona. Că moaștele sfinte nu te protejează de pericolele lumești. Că, iată, Sfințenia atât de mult propovăduită e ca o gogoașă răsuflată în preajma epidemiei.
Și știți ce este mai trist? Că spirtul, apa și săpunul sunt recomandate doar în cazul coronavirusului…
