ADEVĂRUL DIN SPATELE UNUI NUME: MARIO DE MEZZO, CANDIDAT LA PRIMĂRIA SLATINA

Oltean nu doar după vorbă și după port, dar și după rădăcinile sale, Mario De Mezzo e un nume. Unul rezonant nu doar când îl auzi (sună … într-un fel, nu?), dar și când întorci în urmă paginile timpului și ale vechilor publicații locale. Publicații locale în care și-au alăturat semnătura unii dintre cei care scriu și azi iar dintre aceștia unii care, poate, pe față sau pe dos, se vor dezice de vechii colegi încercând să calmeze fibrilațiile unor visători la plăcuțe aurite pe uși capitonate. Pentru că, dincolo de multiplele sale preocupări și de locurile pe unde l-a dus viața, Mario De Mezzo poartă cu sine stigmatul jurnalistului. O carieră începută la debutul tinereții sale pe meleagurile unde a copilărit și unde acum, iată, îl trage ața din nou: la Slatina.

Astăzi, dincolo de aparența unui chip și de proiectul unui candidat oficial, Mario De Mezzo transmite altceva. Un altceva care te face să te oprești în loc, să asculți cu atenție, să devii curios, să pui întrebări, să faci comparații.

1. Cât de român este Mario de Mezzo și cât de slătinean este aspirantul la Primăria Slatina Mario De Mezzo? Până la urmă, cine este Mario De Mezzo?

În primul rând îți mulțumesc mult pentru ocazia de a mă face cunoscut slătinenilor. Este primul interviu în scris pe care îl dau în calitatea mea de candidat la Primăria Slatina; mă bucur și îți mulțumesc pentru ocazia pe care mi-o oferi. Ca să îți răspund la întrebare, sunt cât de român se poate. Însă aș vrea să dezvolt partea de slătinean, pentru că este moștenirea cu care eu mă mândresc cel mai mult. Sunt a patra generație de slătinean. Străbunicul, Francesco De Mezzo, a venit în Slatina la sfârșitul anilor 1800, când Carol 1 construia foarte multă infrastructură în România și avea nevoie de creiere în arhitectură. Italinenii au o bogată tradiție în construcții și arhitectură și mulți arhitecți constructori au venit spre România pentru că aici erau slujbe foarte bune. Între ei a fost și străbunicul meu Francesco De Mezzo, care a venit și a rămas în România. Bunicul, Italico (Romano) De Mezzo – firea romantică l-a împins pe străbunicul spre acest nume probabil – a rămas, la rândul său în Slatina, născut, crescut, muncit, trăit aici. Amândoi au ales ca inclusiv veșnicia să o petreacă în Slatina, ei fiind înmormântați în orașul care le-a devenit casă. Împreună, străbunicul și bunicul au construit o mare parte din centrul vechi și majoritatea blocurilor de la începutul perioadei comuniste. Pot spune, deci, nu doar că sunt la a patra generație de slatineni, dar și că îmi doresc să continui, sub o altă formă, desigur, construcția pe care străbunicul și bunicul au început-o în Slatina. De aceea spun că este moștenirea mea cea mai de preț cu care m-am mândrit în toată lumea unde am călătorit.

• Mario de Mezzo, liberal… Wow! Știu că a devenit o modă să dai pixul pe politică, dar tu? De ce ai ales să faci politică și de ce politica liberală? Ai fost curtat? A fost opțiunea ta?

Multă vreme nu am avut voie să fac politică oficial. Am lucrat în organizații non-profit (mari) și este o regulă clară că nu ai voie să faci politică, regulă pe care am respectat-o. De valorile liberale, însă, m-am apropiat încă de acum 10 ani când, în calitate de director executiv al Fundației Principesa Margareta a României (fundația Casei Regale), am descoperit aceste valori liberale. Mi-am dat seama că mi se potrivesc perfect și că există o latură a liberalismului care îmi permite să îi ajut pe cei din jurul meu mai puțin norocoși decât mine. Mai mult, am văzut că pot să fac acest lucru fără că ei să devină dependenți de mine (cum de prea multe ori face socialismul), ci imputernicindu-i și ajutându-i să spargă anumite bariere ale sărăciei, lipsei de educație etc. De la păreri liberale la convingeri, însă, am făcut pasul când am fost director executiv la Grupul Editorial ALL. Proprietarul grupului, care este și unul dintre cei mai dragi prieteni ai mei, Mihail Penescu, fost profesor universitar de fizică, proprietarul unuia dintre cele mai mari grupuri editoriale din țară, pe care cu mândrie l-am condus cam trei ani, m-a învățat cu adevărat calea liberalismului. Acolo am devenit iremediabil liberal. De-a lungul timpului am răspuns la multe întrebări în interviuri diverse, în țară și în străinătate. În cele mai multe dintre ele amintesc “acasă” ca fiind Slatina, locul în care m-am format, căruia îi datorez tot ceea ce sunt, inclusiv familia și copiii mei minunați născuți și crescuți în Slatina. De fiecare dată când am spus Slatina am menționat dorința de a face mai mult pentru orașul meu, de a da înapoi o parte mică din multul pe care l-am primit eu de la oraș. Aceste afirmații ale mele au atras probabil atenția conducerii PNL Olt și Slatina și așa s-a născut proiectul “Slatina 2020 Mario De Mezzo”. A fost o simbioză perfectă a cererii cu oferta, aș spune cu un ușor umor.

• Am putea spune că fostul jurnalist, actualmente europarlamentar PNL Rareș Bogdan, a fost modelul care te-a inspirat și te-a motivat să urmezi aceeași cale? Bineînțeles, cu diferența de perspectivă de rigoare…

Rareș Bogdan m-a inspirat cu siguranță în sentimentele pe care le am față de PSD și față de dezastrul pe care l-a făcut în țară: o delimitare radicală față de un partid corupt, în care interesele personale primează peste orice altceva, un partid împotriva căruia vreau să lupt cu tot ceea ce am, ce pot și ce sunt. Însă, în ceea ce privește proiectul meu de candidat la primărie, acesta este o dorința mai veche. Am bătut lumea în lung și în lat. Sunt un om norocos. Slujbele m-au dus în cea mai mare parte a Europei, în Statele Unite, în multe țări, văzând multe administrații. M-am surprins de multe ori gândind: “asta ar fi frumos să se întâmple și la Slatina”. După care îmi dădeam seama că în era Valcov sau mai târziu era instabilității celor “4 primari în mai puțin de doi ani” care s-a terminat cu mandatul lui Moț, ceea ce vedeam că se întâmplă în Europa sau Statele Unite nu avea cum să se întâmple și aici, pentru că viziunea acestor administrații nu este pentru un oraș de anvergură, iar satisfacțiile lor profesionale sunt mărunte și meschine, se limitează la nevoile primare și mult mai puțin la lucruri durabile. De aceea, în momentul în care propunerea aceasta a fost pusă în discuție, am răspuns fără nicio ezitare că mă implic în acest proiect cu tot ce am, tot ce sunt, tot ce știu.

• Ce anume te-a determinat să îți dorești să te întorci acasă?

Ca să îți răspund, trebuie să îți spun o poveste. Lucrăm la un ONG care făcea case pentru oamenii necăjiți. Este un ONG mare, Habitat for Humanity România se numește, un ONG care are un buget anual în Europa mai mare decât bugetul anual al Slatinei. Eu gestionam în România operațiunile și un buget de peste 4 milioane de euro pe an, ceea ce ne făcea unul dintre cele mai mari ONG-uri din România. Într-un proiect cu finanțarea asigurată, am încercat să îi ajut pe oamenii necăjiți din Slatina să aibă acces la o locuința mai bună, mai sănătoasă, mai sigură. Ne-am fi adresat celor mai vulnerabili și săraci oameni din Slatina. Am încercat în toate felurile discuții cu administrația din Slatina. Toate inițiativele mele de comunicare au rămas fără răspuns. Administrația PSD nu a considerat că merită nici măcar să răspundă unui slatinean care se oferea să rezolve probleme a 80 – 100 de familii extrem de necăjite din Slatina. Am mutat proiectul în Caracal și l-am implementat acolo, dar am rămas cu durerea în sulfet că propriul meu oraș a ignorat efectiv dorința mea de a ajută. M-am gândit câți dintre cei plecați din Slatina au trăit asta și sunt convins că răspunsul este: mulți. Mi-am spus atunci că sunt obligat să răspund în fața conștiinței mele și mi-am promis, mie însumi, să fac mai multe pentru Slatina. Atunci am trimis prima dată spre univers dorința de a fi primar la Slatina, însă lucrurile s-au aranjat în linia de timp perfectă a universului și a lui Dumnezeu.

• De ce Primar? Cât de multe știe Mario De Mezzo despre nevoile Slatinei, despre problemele slătinenilor, despre lucrurile bune și mai puțin bune care “au pus Slatina pe harta României”? (A propos, știi oare și pe cine am citat?)

Cum spuneam, la 30 de ani după revoluție, cred că alte lucruri în afară de stomac pun Slatina pe harta României – uite că în felul ăsta ți-am arătat că știu cine a dat acest citat plin de înțelepciune la o întâlnire cu un clovn – dar, aș îndrăzni să spun, eu știu să pun Slatina pe harta Europei. Aș fi puțin ironic, pentru că ne știm de multă vreme, și ți-aș răspunde cu o provocare identică celei lansate de ține. Știi cine a zis: “vremea când primarul le știa pe toate a trecut”? Îți dau un indiciu: este același jurnalist care a pus într-o conferință de presă o întrebare asemănătoare cu a ta: “vine unul de la București să creadă că le știe pe toate?”.

Eu sunt, înainte de toate, un foarte bun manager. În ultimii zece ani am fost director executiv pentru organizații mari. Sunt un om clădit prin mine însumi. Nu am beneficiat de “spate” din familie sau de oriunde din altă parte. Am muncit de la 18 ani, câte trei slujbe, am iubit tot ce am făcut și, mai ales, mult mai important, am învățat și m-am dezvoltat ca om din fiecare dintre slujbe. Știu administrație publică și înțeleg cum funcționează mecanismele unei administrații locale. Diferența față de tot ceea ce a fost în Slatina în ultimii 10 – 12 ani de administrație este că eu știu și ce înseamnă fondurile europene, atragerea de investiții private (am avut întâlniri cu peste 500 de companii la nivel de președinte/ ceo/ director executiv în ultimii 10 ani din aproape orice domeniu); știu cum să aduc bani în Slatina, cum să fac Slatina un oraș cu adevărat prosper, în care să consolidăm o clasa de mijloc puternică: acei oameni care să câștige în jur de 1500 de euro net lunar și care să ajute orașul să crească.

• Înțeleg că a te întoarce în locurile tale natale pe poziția de candidat la fotoliul de primar și a deveni primarul Slatinei reprezintă, în ansamblu, una dintre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai mare provocare a ta. În același timp însă, a te primi pe tine, plecat de mulți ani din oraș, ca aspirant la funcția de primar și a-ți acorda votul lor de încredere este o mare provocare pentru slătineni. Două provocări cu un final, actualmente, incert. Există oare un numitor comun?

Da. Dorința de a face Slatina ceea ce merită să fie: un oraș în care tinerii să își dorească să rămână. Nu cred că există un părinte în Slatina (și mă gândesc acum în primul rând la mama mea, te rog să mă ierți pentru acest egoism) care să nu fie rupt efectiv în două de acest zbucium interior: dorința de a-și ține copilul lângă ei și de a-i avea sprijin înspre bătrânețe, de a se bucură de nepoți și de a rămâne o familie în același oraș și dorința de a-i fi mai bine copilului și de a-l lasă să își construiască viitorul într-un loc în care poate să crească la adevăratul lui potențial. Eu le voi reconcilia pe acestea două, făcând din Slatina un oraș în care tinerii să își poate atinge maximul de potențial. Vor mai fi tineri care să plece din Slatina? Cu siguranță. Dar cu siguranță ei nu vor mai pleca pentru că în Slatina “nu poți…” orice. Eu vreau să le dau toate motivele să rămână!

• Cu riscul de a părea neîncrezătoare în șansele tale (sunt jurnalist și asta mă obligă să acord șanse egale tuturor candidaților), am să te întreb totuși: ești conștient de dificultatea bătăliei pe care vrei s-o porți?

Știu, în primul rând, că nu va fi o luptă corectă pentru că PSD a ajuns atât de corupt încât tot ceea ce atinge devine putred pe loc. În felul acesta a corupt un întreg mecanism care își întinde tentaculele de caracatiță în multe locuri, cu multe implicații. Uite, am să îți spun un secret din culisele PNL local, doar ca să vezi că înțeleg la ce nivel va fi lupta. Vorbeam cu toți colegii din PNL și spuneam cum să facem campania. Am sugerat să luăm afișaj exterior. Mi-au răspuns că nu se va putea pentru că PSD controlează aceste panouri și că nu vor face contract cu mine proprietarii acelor panouri. Am spus că poate punem un banner mare pe o clădire, cu acordul proprietarilor. Mi-au răspuns că îmi trebuie autorizație de construire de la Primărie și că nu o voi primi niciodată pentru că PSD controlează și asta. Am zis “perfect, vom pune afișe în geamurile comercianților”. Mi-au zis că le va fi frică să facă asta pentru că a două zi Primăria va trimite oameni să dea amenzi. Sigur că asta a fost o discuție teoretică, dar lucrurile vor fi testate și încercate, îți promit. Și dacă tot sunt la dezvăluiri, îți mai fac una: știm că oamenii au învățat de acum 30 de ani că abuzul de putere poate fi învins și că frica este o stare de care te poți scutura. Au doar nevoie să vadă un lider care să le inspire această siguranță a victoriei, acest drum spre libertate. Iar eu le promit și slatinenilor și pesediștilor care cred că pot ține sub control un județ întreg prin teroare: România se scutură de jugul PSD, iar eu am încredere în slatinenii mei că vor face la fel. Zilele PSD sunt numărate și la un pic peste 30 de ani de la Revoluție, Slatina va sărbători o altă revoluție: aceea a drumului deschis spre democrație, Europa și prosperitate.

• Ai intrat oficial în cursa pentru Primăria Slatina. De acum înainte se scot tocilele, se ascut cuțitele, se ung armele. Niciodată nu e prea devreme să te pregătești de război. Vom vedea o altfel de (pre)campanie?

De-a lungul vieții am fost un om norocos, am stat la masă cu Majestatea Sa Regele Mihai, cu Majestatea Sa Regina Ana, cu Majestatea Sa Margareta, cu Alteța Sa Prințul Charles. Dar să nu lași asta să te păcălească, te rog. Eu sunt un băiat crescut pe malul Oltului, între băieți care treceau Oltul înot dus – întors și apoi veneau în glume și poante spre casă. Eu sunt omul proiectelor, dar dacă va fi nevoie, îmi suflec mânecile și întru în mocirlă pentru a corecta niște mizerii. Spun de pe acum că nu rămâne nimeni și nimic în picioare în față argumentelor pe care le pot aduce. Nu sunt santajabil cu nimic, am conștiința curată și am oricând niște mii, dacă nu zeci de mii de oameni – beneficiari și voluntari – care pot să depună mărturie pentru integritatea caracterului meu, pentru munca cinstită pe care am făcut-o, pentru ajutorul pe care l-am dat celor din jurul meu și pentru felul în care am transformat organizațiile în care am lucrat.

• Ce le spui slătinenilor acum, la începutul lungii bătălii care te așteaptă?

Să aibă încredere și încă puțină răbdare! Le promit că împreună vom face Slatina așa cum ne-o dorim cu toții să fie!

Așadar, m-am oprit, am ascultat, am devenit curioasă, am pus întrebări, am primit răspunsuri. Și păzea: DE ACUM ÎNCOLO VOI FACE COMPARAȚII!!!

P.S. Nu știu cât de ușoară i-a fost decizia de a reveni „acasă” pentru „a-și administra gospodăria”, dar știu cu siguranță un lucru: se înhamă la o luptă extrem de grea. Pentru că, înainte de a ajunge în fața slătinenilor, va trebui să treacă de lupii pregătiți deja să ia linia de start. Iar haita, flămândă și vigilentă, e gata să sară la gâtul oricui îndrăznește să-i încalce teritoriul, în timp ce Mario De Mezzo, oricât ar fi el de șarmant, este, până la urmă, un autoexilat. Dacă va reuși să tocească suficient de mult colții adversarilor cât să le simță mușcăturile doar ca pe niște pișcături molfăite, abia atunci vom putea vorbi de șansele pe care le poate avea în fața slătinenilor.